Etichete ‘incadrare’

Scurt, despre încadrare

14 august 2012
biserica-wide

Observ des o greşeală comună prin pozele aruncate pe facebook sau chiar şi alte galerii mai cu „pretenţii”. Da, cel mai probabil se întâmplă la toată lumea şi de multe ori e greu de evitat, dar asta nu e o scuză pentru a nu încerca să o corectezi ulterior. Nu, astăzi nu o să spun despre subiectul centrat în imagine, deşi probabil majoritatea celor care au auzit de regula treimilor s-au gândit că despre asta e vorba. Nici despre picioare, mâini sau alte elemente „tăiate” prin imagine.

E vorba de ceva banal pentru mulţi, nu prea am văzut discuţii despre asta, dar susţin că ar trebui corectate imaginile STRÂMBE!

Peisaje – ce poate fi mai interesant decăt un lac „aplecat” şi nişte arbori ce au reuşit performanţa de a creşte oblic?  O cascadă care curge oblic.

Clădiri – în afară de cazul în care sunteţi în excursie prin Pisa, clădirile ar trebui să fie drepte. Sau să fie marcate cu buline roşii. Normal, nu mă refer aici la aberaţiile optice datorate obiectivelor wide/fisheye (a treia imagine) sau la perspectiva modificată,astea sunt cazuri pe care le voi explica altă dată.

Persoane – spun „persoane” pentru că nu mă refer la portret, unde poţi modifica unghiul cum vrei tu pentru a obţine ceea ce vrei. Nu contează dacă discutăm de poze cu prieteni sau de pe la diverse evenimente, de preferat ar fi să respectăm „verticalitatea”.

Am dat câteva exemple simple, cred că a înţeles toată lumea ce vreau să spun. Sunt situaţii în care e greu să ţii camera drept sau să apreciezi corect dacă imaginea este dreaptă, mi se întâmplă şi mie destul de des, însă asta nu e o scuză să le lăsăm „strâmbe”. Pentru cine vrea să evite editarea ulterioară recomand în primul rând mai multă atenţie la încadrare – folosirea elementelor orizontale sau verticale ca puncte de reper, eventual activarea funcţiilor ajutătoare din cameră.

Precizez din nou, mă refer la imaginile care chiar ar trebui îndreptate, nu spun ca toate imaginile din lume ar trebui sa fie orizontale sau verticale. Deci nu aruncaţi cu pietre! 🙂

 

logo
crop-4

Frunzăream imaginile de la Cupa Municipiului Bucuresti (de care din păcate nu am reușit să mă ocup încă…), iar la una din ele am încercat mai multe variante de crop/decupare:

1. Originalul – cadru larg, subiectul în mijloc, distanța destul de mare. Pentru focalizare am folosit modul AI SERVO și un singur punct de focus (unul superior în zona centrală) pe care încercam să îl țin pe jocheu/cal în timpul probei. Cu mai multe puncte de focalizare este imprecis, datorită mișcarii camera tinde să focalizeze pe fundal. Din punctul meu de vedere personajul aflat cu spatele mă ajută, faptul că este cu spatele și priveste spre subiect sugerează ideea de spațiu.

2. Crop 1 – Calul și jocheul poziționați după regula treimilor – zona din stânga sus. Rămâne prea mult spațiu „liber” în dreapta (desigur, nu mă oprește nimeni să elimin zona respectivă, dar de data asta am păstrat proporțiile), ceva cam înghesuit capul jocheului. Daca ridic cadrul pierd imaginea solului.

3. Crop 2 – Încadrare verticală, subiectul „intră” în cadru (…deplasându-se către dreapta, unde se află și „privitorul anonim”). Ideea de mișcare este sugerată și de faptul că avem doar o parte din subiect. Interesant.

4. Crop 3 – Doar zona centrală – subiectul. Nu puteam strânge cadrul mai mult fără să pierd părți din cal/jocheu, nu merită să largesc mai mult pentru că apar zone oarecum goale… Aici nu prea funcționează regula treimilor. Prezența omului din teren ajută din nou – formează un triunghi cu imaginea calului, creează noțiunea de spațiu.

5. Crop 4 – Un fel de prim plan din crop. Noroc cu cei 18 MP ai camerei …

6. Crop 5 – Salt peste obstacol – Regula treimilor ok, subiectul întreg, se observă și solul ca punct de referință.

Cam asta ar fi ce vad eu … chiar sunt curios de alte păreri și care vi se pare mai interesantă. Multumesc!